Povestea noastra si atat...

Au fost spuse atatea lucruri despre iubire incat ma gandesc ca este de prisos sa mai adaug cate ceva in aceasta privinta. As vrea totusi sa pledez pentru iubire nu pentru ca este luna declarata a iubirii sau pentru ca tocmai a trecut Ziua Indragostitilor, ci pentru ca am aflat si eu (ca milioanele de oameni de pe planeta) ca iubirea este cea care da sens vietii.
Se spune ca marile povesti de dragoste isi au marile lor inceputuri. Povestea mea de iubire nu incepe cu “a fost odata”, ci ia nastere, fierbe si se degaja simplu intr-o frumoasa seara de ianuarie. Da, am descoperit stupefiata ce este iubirea intr-o seara de februarie. Am incercat sa-i dau o forma. Mi-am dat seama ca nu o pot surprinde in cuvinte, nu pot spune ce este iubirea, pot spune doar cum este. Si este dureros de minunata!... Atat de minunata ca brusc tu nu mai esti tu, el devine parte din tine, din fiinta ta, parte din univers. Iar tu o porti mai departe in gandurile tale, in inima ta, in faptele tale.. Treptat, surasul lui devine parte din zambetul tau, respiratia lui - parte din oxigenul tau. El devine tu!
Am cautat atunci sa aflu motivul, uitand ca pierd magia clipei... De ce, de ce? De ce il iubesc? Sa fi fost soapta dulce a glasului lui, sa fi fost gesturile delicate facute din varful degetelor, sa fi fost privirea pierduta a ochilor sau zambetul fugar din coltul buzelor ce m-au determinat sa il iubesc? Sa fi fost exuberanta tinereasca pe care o degaja fiinta lui, sa fi fost melancolia de care este cuprins uneori, personalitatea lui atat de puternica, bucuria de a se infrupta din micile evenimente cotidiene sau copilul din el? M-am gandit ca asa-zisa vina o poarta non-conformismul lui, tradat de incercari teribile de a se conforma… Inselandu-ma inca o data, am aflat si raspunsul: tot simplu, dar ucigator de dureros, intr-o seara de februarie, seara iubirii noastre. Il iubesc pentru ca el este ...el.
La fel de simplu, intr-o seara de februarie, am aflat ca nu sunt nici primul si nici ultimul dintre pamanteni animat de focul dragostei. Abia atunci am putut spune pentru prima oara ca iubesc. Fara sa ma mai intreb de ce il iubesc! Am aflat ca iubirea inseamna explozie de fericire, iubirea este sirul lacrimilor prelinse pe obraz, este durerea inabusitoare din suflet, este speranta plecata si revenita pe pamant. Este fiinta lui... care este lumea ta. Suntem noi …doar noi si povestea noastra de dragoste...

Iti multumesc ca existi...

Nu vroiam sa mai iubesc, nici macar nu stiam cum sa mai iubesc. Traiam inr-o lume anosta, printre temeri, zbuciumi, lacrimi, multitudine de intrebari fara raspunsuri, incetasem chiar sa caut sensul vietii in gandurile mele. Insa atunci cand credeam ca e prea tarziu, ca totul este pierdut, viata mi-a facut un ultim cadou: iubirea … Atunci ai aparut tu. Te-am privit in ochi, ti-am citit cateva franturi din gandurile tale … si am simtit ca iti apartin. Fara sa stiu cine esti, fara sa-mi pese cine sunt, am devenit o singura fiinta. Si totul s-a transformat brusc, tot zbuciumul meu disparea si incepeam sa zambesc, caci te gasisem … si ma regaseam in tine … Iti multumesc pentru ca existi in viata mea, in toate noptile mele, in gandurile mele si ma lasi sa te iubesc. Iti multumesc pentru ca existi in toate diminetile mele ca un soare bland, gata sa ma incalzeasca oricand. Iti multumesc ca existi in toate clipele vietii mele si, mi le umpli de lumina, de fericire … Iti multumesc, pentru ca existand tu … exist si eu.
In tacerea noptii pasesc catre sufletul tremurator si delicat al unei lumi fantastice si pure, in care visele se implinesc, irigand sufletul cu dragoste si pasiune … o lume  in care nu exista durere, caci se transforma in zambet … o lume  in care lacrima nu-si cunoaste intelesul, caci se transforma in mangaiere … o lume in care departarea nu are sens, caci tu esti langa mine … In tacerea noptii, la hotarul trandafiriu al somnului, cand chipul meu culcat pe perna zambeste printre gene, in spatele pleoapelor inchise, unde cuvintele dispar, iar gandurile negandite se intrepatrund in stare calma, cu o liniste inexplicabila, intr-un noian de vise, ochii tai scriu in mine o noua poveste, o  poveste de dragoste … Te asezi langa mine, imi mangai fruntea, umerii  si ma privesti zambind … Te simt langa mine, iti simt privirea,  te prind de mana si ma ghemuiesc  in bratele tale, de teama ca nu cumva noaptea sa mi te fure … Te privesc usor pe sub genele intredeschise, in timp ce-ti strang mana inconstient … vreau sa te vad, sa te simt, sa respir in acelasi timp cu tine, sa ma regasesc in toate gesturile tale marunte si tandre, stiute sau visate. Am nevoie sa te simt aproape si sa-mi legeni somnul incarcat de vise … Inchid ochii pentru ca stiu ca esti langa mine, pentru ca-ti simt privirea protectoare, pentru ca simt pana si aroma parfumului tau … pentru ca ma simt in siguranta si stiu ca nimic nu ma poate atinge … Adorm in tacerea noptii, in bratele tale si stiu ca ma voi trezi intr-o noua dimineata zambind, cu urma sarutului tau pe obrazul meu si cu parul ravasit de degetele tale, iar in camera va pluti parfumul tau amestecat cu cel al zorilor …

Noi ne scriem povestea...

Acum stiu ca nu te-ai urcat in acel tren al iubirii spulberate … stiu ca te-ai intors, mi-ai sters lacrimile si mi-ai sarutat ochii. Si mai stiu ca, daca te vei urca vreodata in acel tren, eu n-am sa fiu femeia de pe peron … ar fi prea dureros sa privesc cu seninatate cum te indepartezi … pentru ca eu nu ma pot detasa atat de simplu de sentimente. M-ai provocat cu gandurile si cu jocurile verbale in care ne place sa ne scufundam cu orele. Apoi m-ai provocat cu prezenta ta pe care am absorbit-o in mine, inainte sa ma atingi … Atat de aproape de tine, am atins si cunoscut sentimente neatinse … aproape de tine am respirat acelasi aer si am privit acelasi cer … departe dar totusi aproape …

Intotdeauna voi fi o visatoare … cu trupul dureros de legat de inima … copil si femeie in acelasi timp, inocenta si puternica totodata, devotata unei iubiri absolute … genul care se sacrifica si se consuma in pasiune totala pana la capat … O femeie gata sa-si asume dimensiunea tragica a pasiunii , indragostita de un el lucid, rational, extrem de rabdator … Ne regasim atat de mult in personajele de poveste, traind de altfel o iubire asemanatoare, o iubire imposibila, dar totusi posibila, caci eu exist, tu existi si iubirea exista …

Pur si simplu multumesc ...

Cine nu a iubit inseamna ca nu a trait cu adevarat, ca viata lui este un nimic, iar cine nu a suferit, e pacat ca s-a nascut. Fara suferinta omul nu e om, ci un robot ce nu cunoaste sentimentul urii si al iubirii!!!

Fiecare zi ce trece ma gandesc la tine,pentru mine in fiecare zi se petrece ceva in sufletul meu...ma atasez din ce in ce mai mult de tine...parca as visa...si nu trebuie ca acest vis sa se sfarseasca niciodata....nu pot sa imi controlez sentimentele pe care le am pentru tine si ceea ce simt pentru tine,traiesc pentru un lucru...sa fiu fericita si pe acea persoana care e alaturi de mine sa o fac sa se simta fericita si iubita....vreau sa traiesc hotarata si vesela clipa cand voi fi alaturi de tine...
Aceasta e ceea ce simt azi si imi doresc si vreau sa stiu ca se va implini...te vreau doar pe tine pentru totdeauna...Sti ce mi-am dat eu seama azi...???Poate Dumnezeu are un plan mare pentru mine decat aveam eu pana acum...de exemplu incepand cu primul lucru ca te-am cunoscut pe tine pe internet...parca mi-ai fost trimis sa imi alini toate durerile din sufletul meu...ca sa ma ajuti sa trec peste acestea...iubirea mea pentru tine va fi la fel cum adie vantul,nu poti sa il vezi dar tosusi il simti...

Iubitul meu frumos...

Inainte de toate, trebuie spus ca iubitul meu este frumos...

Face impresie imediat de cum paseste intr-o incapere. Iubitul meu din zodia capricornului este o papusa masculina cu care ma mandresc. Daca pui la socoteala ca este dotat si cu ce e mai bun pe lume, atunci am facut deja o imagine de ansamblu. In pat, barbatul Capricorn imi ofera un preludiu nesfarsit si ma trezesc nu o data ca a sosit dimineata, iar partida de dragoste propriu-zisa inca nu a inceput. Dincolo de umorul sau nativ, iubitul meu este si foarte incapatanat, asa ca voi reusi cu greu sa-l conving sa schimbe ceva din planurile sale. Calitatea sa de baza este protectia permanenta pe care mi-o ofera, fara sa devina vreun moment prea cicalitor sau agasant. Are un zambet cald ce te face sa crezi...un suflet inocent dornic de iubire.Am tresarit speriata si l-am privit cum imi zambea vinovat de indrazneala lui .Am stiut atunci ca vreau sa fiu iubita lui .

M-a inteles fara cuvinte ,m-a cutreierat inca o data sa fie sigur ca-si va lasa amprenta in orice particica din trupul meu ,in orice por ,in orice inceput si sfarsit de gand,in privire ,in amintirea din trecut si in visul de maine.Mangaindu-ma cu sarut tandru de la glezna pana in noaptea adanca a parului meu blond ,m-a imbracat in vartejuri de flori de magnolii , a scuturat pentru mine toti piersicii infloriti, sa pot pasi in alb si roz ,a adus marea aproape de mine facand in iarba valuri verzi …si mi-a adus mai aproape chiar si nisipul plajelor pustii, sa pot sa-l iau un pumni sa-l duc la ureche si sa mai ascult inca o data soapte de indragostiti pastrate in praf de scoici sfaramate. Uneori este bland , atunci il iubesc cel mai mult ,il sarut cu buzele frematand de cuvinte nezise ,ii sorb respiratia mirosind a iarba proaspat cosita sau a lemn de brad din rama de icoana ,ma unesc cu el si suntem doar unul . Alteori este pasional , ca si cand pasarile calatoare ma imbratiseaza in semn de bun ramas .

 In unele clipe m-am furisat cu pasi mici, sa nu ma simta vantul, care era plecat dupa cirese ,am cules un brat de flori albe ,in care mi-am afundat fata ,sa-mi ascund zambetul . Parfumul florilor era umbra gandurilor mele ,mangaiere petalelor mi-a amintit vag de ceva …parca stiam de undeva, calda atingere de pe obraz inghetat. Si daca intr-o zi ,iar vei vrea sa ma parasesti, ma voi transforma in mare ,stiu cat de mult iubesti apa ,ma voi transforma in cer ,stiu cat de mult iubesti albastru .ma voi transforma in curcubeu ,stiu cat iubesti culoare,voi fi orice numai sa nu te pierd …

Niciodata, nimeni…

…oricat de mult as astepta, nu va cobora din cer sa ma atinga cu bagheta lui, pentru a-mi transforma lumea intr-una mai buna. Insa aici pe pamant, cineva, ma prinde de mana si imi atinge sufletul. Lumea nu o poate schimba, asta numai noi o putem face, insa stie sa transforme clipele…sa le coloreze…sa le dea stralucire. Eu nu stiu sa zbor…nu m-am priceput niciodata la asta. M-am inaltat si am cazut de prea multe ori. Am incercat din nou, dar probabil ca mi-a lipsit praful magic.

Acum insa stiu cum e sa alergi prin vazduh fara sa iti fie frica de cadere. Cum e sa te contopesti cu stelele, si sa te prinzi de luna. Cum e sa te pierzi prin spuma norilor…iar atunci cand revii pe pamant nimic sa nu se schimbe. Sunt clipe in care zambesc fericita. Si aceste clipe pe care doar acel cineva mi le ofera sunt scanteia din haosul diminetilor si apusurilor mele.
Invata-ma sa vorbesc. Invata-ma sa nu ezit. Dezleaga-mi sufletul de acea tacere in spatele careia ma ascund atunci cand trairile sunt prea puternice sau atunci cand neintelesurile imi alearga prin ganduri cautand un drum care sa duca spre tine. Invata-ma sa ma cobor dintre nori, aseaza-ma langa umarul tau si lasa-ma sa iti ofer pe rand stelele argintii ale universului pe care in plutirea mea le-am adunat pentru tine. Invata-ma cum sa te iubesc.

Atunci cand literele spun Te iubesc, o fac pentru ca asa le dicteaza inima mea. Atunci cand in repetate randuri astern cuvinte de dragoste o fac fiindca acela e glasul inimii. Atunci cand scriu Iarta-ma este pentru ca greselile mele, supararile celorlalti ma dor cu adevarat. Atunci cand degetele lasa in urma cursorului Multumesc, acel Multumesc este scris cu mainile sufletului. Atunci cand indoielile mazgalesc pagini sau cand tristetile umbresc lumina foii, nu este altceva decat portretul interior al intregii mele fiinte, in cuvinte. Nu stiu sa mint in scris. Nu stiu sa nu fiu eu. Si uneori as vrea sa invat sa desprind cuvintele de pe file albe, sa le asez pe varful buzelor pentru a putea vorbi asa cum as vrea sa o fac.

Te-am strigat in gand si...m-ai auzit...

Azi am vorbit din nou cu mine…Am recunoscut fata de mine, de lume si de tine cat mi-a fost de dor…
Stii cat am asteptat momentul asta? Stii de cate ori mi-am imaginat momentul in care iti voi vorbi? Mi-a tremurat sufletul cand am aflat ca tot ce am simtit si ce m-a durut ai simtit si tu…tot dorul pe care l-am simtit pana acum, toate sentimentele care m-au durut…nu eram singura…era sufletul tau care ma chema la tine…

Oare e posibil asa ceva? E posibil ca doi oameni care nu au vorbit de ani de zile, care nu au stiut nimic unul de altul, sa fie impreuna fara sa stie…sufletele noastre puteau fi impreuna si noi nu am stiut…

Cred cu tarie ca sufletul omului poate trece dincolo de bariera timpului inventata de oameni…Acum ca am simtit asa ceva stiu ca nu are cum sa fie doar imaginatia mea…par lucruri nascocite de oameni ca sa poate visa, ca sa poata merge mai departe…par lucruri spuse doar pentru ca suna frumos…cuvintele frumoase pot alina suflete…dar nu e asa…
Azi stiu ca e ceva in lumea asta mai presus de noi si de intelegerea noastra…doar sufletul nostru poate simti ceea ce ratiunea nu poate intelege…
Azi am simtit ce nu se pote descrie in cuvinte. Azi am simtit un suflet de care aveam nevoie infiorator de tare langa mine…am simtit ca a fost aici tot timpul…In momentele cand se facea liniste, cand se auzea ploaia la geamul meu, cand rasuna o melodie in camera mea, cand se lasa noaptea si mi se facea frig…era un suflet cu mine…TU erai cu mine tot timpul…in imaginatia mea...

Azi sunt sigura ca atunci cand doua suflete se nasc ininate de tot impreuna si se regasesc in timpul vietii nu se mai despart niciodata…Da, exista bariere sociale, existe orgolii care le despart si oameni care le stau impotriva…exista gesturi care le indeparteaza si ochi care mint…fapte care se ascund si dureri care se traiesc in tacere…Exista destine care nu se implinesc desi nu le era scris asa…si ce avem noi nu va putea fi sters niciodata…ce traim este adevarat si continua sa traiasca in inimile noastre si va continua sa traiasca si dupa ce nu va mai fi nimic…ceea ce sper sa nu se intample niciodata...

Te las acum, aici, unde te-am regasit azi, dar iti iau sufletul cu mine de acum peste tot, promit sa nu te dezamagesc...

Esti aici, acum stiu asta, o sa fii mereu…